capriccioso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. capriccioso)

1. (muz.) capricios.

capriciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caprice, it. capriccio)

1. dorință trecătoare, extravagantă; gust neobișnuit, ciudat; toană.
2. (muz.) piesă cu caracter capricios, de virtuozitate, de construcție liberă.

dificil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. difficile, lat. difficilis)

1. care prezintă dificultăți; anevoios, greu; dificultos.
2. (despre oameni) năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil.

divertisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. divertissement)

1. recreare plăcută și amuzantă; distracție.
2. episod distractiv, compus din dansuri și arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate.
3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc.
4. piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant.
5. secțiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expozițiilor și interludiilor.
6. concert de estradă cu conținut variat.
7. suită de diferite dansuri.

estruos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. estroso)

1. înzestrat cu o creativitate fertilă; original; împlinit.
2. caracterizat printr-un comportament ciudat și neobișnuit; bizar, capricios.

ipohondriac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hypocondriaque)

1. (om) trist, capricios, obsedat de propria sănătate; ipohondric.