Parte de vorbire: adj. (adesea adverbial)
Origine: (prieten + -os)
1. care prezintă caracterul prieteniei; care mărturisește sau manifestă prietenie; amical, prietenesc.
2. (antonime) dușmănos, neamical, neprietenos, ostil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affable, lat. affabilis)
1. care demonstrează gentilețe și cordialitate față de ceilalți; binevoitor, cordial, prietenos.
2. (antonime) acrimonios, neprietenos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affectueux, lat. affectuosus)
1. care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jurul lui; prietenos, afabil.
2. cu afecțiune pentru cei din jur; tandru, drăgăstos.
3. (antonime) rezervat, sever.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aimable, lat. amabilis)
1. care este vrednic de a fi iubit.
2. care se comportă socialmente corect cu ceilalți, care dă dovadă de politețe și bunătate; prietenos, binevoitor; politicos, sociabil.
3. (antonime) neamabil, dezagreabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amiable)
1. care se comportă ca un prieten, care arată prietenie; înţelegător, prietenos.
2. care acționează sau care se face prin blândețe și conciliere; binevoitor, conciliator.
3. (despre litigii, conflicte etc.) care se reglează în general printr-o tranzacție, în afara oricăror proceduri judiciare.
4. (științe juridice) care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică.
Parte de vorbire: I. adj., II. adv., III. s.n.
Origine: (fr. amical, lat. amicalis)
1. I. care arată prietenie, care mărturisește sau manifestă prietenie; prietenos.
2. II. într-un mod prietenos; amicalmente, prieteneşte.
3. III. întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat.
4. I. (antonime) inamical, neprietenos, ostil.
5. II. (antonim) neprietenește.
Parte de vorbire: interj.
Origine: (it. ciao)
1. (fam.) termen de salut prietenos folosit la momentul întâlnirii sau despărțirii; bună (ziua), salut, la revedere.