prietenos, -oasă
Parte de vorbire: adj. (adesea adverbial)
Etimologie: (prieten + -os)
Etimologie: (prieten + -os)
1. care prezintă caracterul prieteniei; care mărturisește sau manifestă prietenie; amical, prietenesc.
2. (antonime) dușmănos, neamical, neprietenos, ostil.