persecuta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. persécuter)

1. a urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i cauza un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți.
2. (fig.) (despre idei, sentimente, amintiri) a urmări în permanență; a nu slăbi nici pentru un moment; a prigoni; a roade; a măcina.

persecutoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. persécuteur)

1. de persecuție; prigonitor.

persecutare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. persecuta)

1. acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, asuprire, persecuție.

persecutat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. persecuta)

1. (despre oameni) urmărit pe nedrept și cu perseverență de cineva care vrea să-i provoace un neajuns, un rău etc.; asuprit, oropsit, prigonit.

asuprire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. asupri)

1. acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală; oprimare, împilare, prigonire.
2. ~ de clasă = dominație a claselor exploatatoare asupra celor exploatate; ansamblul măsurilor represive folosite în vederea exploatării.
3. ~ națională = oprimare politică, economică și culturală a națiunilor și minorităților naționale de către clasele exploatatoare ale națiunii dominante, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare împotriva exploatatorilor, de a menține dominația claselor exploatatoare.

hingheri

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (hingher)

1. a se ocupa cu prinderea câinilor fără stăpân; a se ocupa cu hingheria.
2. a urmări cu obstinație; a hăitui, a prigoni (cu insistență).
3. (figurat) a chinui pe cineva.