Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar)
1. (ant.; la romani) secretar; funcționar imperial care redacta actele juridice.
2. ecleziast sau laic atașat cancelariilor episcopale sau congregațiilor romane.
3. funcționar public învestit cu puterea de a autentifica acte juridice.
4. secretar al primăriei în comunele rurale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. signoria)
1. organ de conducere în unele comune-republici italiene din evul mediu; primărie; localul, reşedinţa ei.