Dictionar

PRIMI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. primus „întâi, primul”)

1. „întâi, inițial”.
 

PRIMI-, PRIMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. primi-, primo-, cf. lat. primus)

1. „întâi, inițial”.
 

primicer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. primicerius)

1. (în Roma antică) cel dintâi dintr-un corp, dintr-o grupare.
2. căpetenie a anumitor congregații sau fraternități religioase.
 

primiceriat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. primiceriato)

1. demnitatea de primicer.
 

primigestă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. primigeste)

1. (femeie) gestantă pentru prima oară.
 

primipară

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (fr. primipare)

1. (femeie sau femelă) care naște pentru prima dată.
 

accepta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accepter, lat. acceptare)

1. a primi, a consimți, a fi de acord.
 

acceptor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accepteur)

1. (atom) capabil a primi electroni suplementari.
2. (substanță chimică) care poate fixa o altă substanță.
 

aclama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acclamer, lat. acclamare)

1. a primi cu aclamații; a ovaționa.
 

acoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei.
2. (fig.) îmbrățișare.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
 

acraniate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acraniens)

1. pl. subîncrengătură de animale cordate primitive, lipsite de craniu.
 

adamism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creștinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferința pentru elementul biologic primitiv.