Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autogreffe)
1. (med.) grefă în care donatorul și primitorul sunt aceeași persoană; autoplastie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. heteroplastie)
1. (med.) grefă efectuată cu un țesut sau un organ dintr-o specie diferită de cea a organismului primitor; heterogrefă.
2. (antonime) homogrefă, homoplastie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inhospitalier)
1. care nu este ospitalier; neprimitor; rece.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hospitalier)
1. adj. binevoitor cu oaspeţii; primitor.
2. (despre o casă, o ţară etc.) unde cineva este totdeauna bine primit, unde se simte bine.
3. s. m. f. membru al unor ordine militare religioase instituite pentru îngrijirea bolnavilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. transplantation)
1. acțiunea de a transplanta și rezultatul ei; transplantare.
2. (biol., med.) operație care are ca scop transplantul unui organ funcțional de la un individ (donator) la altul (primitor), cu refacerea conexiunilor vasculare ale acestuia.
3. (medicină) acțiunea de a îndepărta un organ de la un individ și apoi de a-l grefa la altul.
4. (med.) ~ cardiacă = procedură chirurgicală constând în înlocuirea unei inimi bolnave cu o inimă sănătoasă, prelevată de la un donator cu aceeași grupă de sânge.
5. (embriologie) ~ embrionară = tehnică de reproducere și îmbunătățire genetică care constă în transplantul unui embrion de la o femelă, numită „donatoare”, în uterul altei femele, numită „primitoare”.
6. (agricultură) acțiunea de dezrădăcinare și de replantare în alt loc.
7. (var. înv.) transplantațiune, transplântație.