OK
X
autoaprinde
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto- + aprinde)
1.
a
se
aprinde
spontan.
2.
a
se
aprinde
fără
intervenția
unei
surse
exterioare
de
căldură.
întreprinde
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. entreprendre)
1.
a
lua
hotărârea
de
a
face
ceva,
a
se
apuca
de
ceva,
a
pune
ceva
în
lucru.
surprinde
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. surprendre)
1.
a
prinde
pe
cineva
asupra
unei
fapte
pe
care
intenționează
s-o
săvârșească
pe
ascuns.
2.
(mil.)
a
cuceri
pe
neașteptate.
3.
a
mira,
a
uimi.
4.
a
observa
(pe
furiș);
a
descoperi.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
absorbție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)
1.
încorporare
a
unei
substanțe
oarecare
de
către
un
corp
lichid
sau
solid,
de
către
celule,
țesuturi
sau
organe.
2.
mișcare
a
intensității
unei
radiații
care
trece
printr-un
corp,
din
cauza
pierderii
de
energie.
3.
încrucișare
a
unei
rase
perfecționate
cu
una
neameliorată.
4.
(ec.)
fuziune
de
întreprinderi
sau
de
societăți
în
beneficiul
uneia
dintre
ele.
5.
(jur.)
drept
al
unei
instanțe
superioare
de
a
lua
din
competența
instanțelor
inferioare
o
cauză
în
curs
de
judecare.
6.
absorbire.
7.
extragere,
aspirare.
acceptare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (accepta)
1.
acțiunea
de
a
accepta.
2.
(cont.)
consimțământ
al
întreprinderii
cumpărătoare
pentru
achitarea
furnizoare;
accept.
3.
(jur.)
manifestare
a
voinței
de
a
dobândi
un
drept,
o
moștenire,
o
ofertă.
acomodabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. accommodable)
1.
care
se
poate
acomoda
ușor;
cu
care
se
poate
deprinde
ușor.
2.
(antonime)
inacomodabil,
neacomodabil.
acroșa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accrocher)
1.
a
agăța,
a
prinde
din
mers.
2.
a
intercepta
mingea
în
aer,
la
fotbal.
activ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1.
adj.
care
participă
efectiv
la
o
acțiune;
harnic,
dinamic.
2.
(biol.)
aflat
în
stare
de
completă
funcționare.
3.
membru
~
=
membru
al
unei
organizații,
instituții,
având
obligații
și
bucurându-se
de
drepturi
depline.
4.
(mil.)
în
activitate.
5.
(despre
corpuri,
substanțe)
care
intră
ușor
în
reacție.
6.
(despre
diateza
verbală)
care
arată
că
subiectul
săvârșește
acțiunea.
7.
vocabular
~
=
vocabular
folosit
în
mod
curent.
8.
(despre
operații,
conturi,
bilanțuri)
care
se
soldează
cu
un
profit.
9.
s.
n.
totalitatea
mijloacelor
economice
ale
unei
întreprinderi,
instituții
etc.;
parte
a
bilanțului
în
care
sunt
înscrise
aceste
mijloace.
10.
colectiv
de
membri
pe
lângă
un
organ
de
partid,
pe
care
se
sprijină
în
întreaga
sa
activitate.
11.
adv.
în
mod
activ.