Rezultate secundare (Prindere,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + aprindere)
1. aprindere de la sine a combustibilului injectat în cilindrul motorului cu ardere internă; (rar) autoaprins.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deprinde)
2. pricepere căpătată prin repetarea aceleiași activități; obișnuință.
3. ușurință căpătată în timp într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate.
4. (rar) practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare; exercițiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (electro- + aprindere)
1. aprindere prin scânteie electrică a combustibilului din amestecul carburant în cilindrul unui motor cu ardere internă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (întreprinde)
1. acţiune pornită din iniţiativă personală; rezultat al unei activităţi.
2. unitate economică de producţie, de construcţii, prestări de servicii sau de comerţ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (post1- + aprindere)
1. aprindere întârziată a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + aprindere)
1. aprindere prematură a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)
1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. administrer, lat. administrare)
1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embuscade)
1. loc ascuns de unde se pândeşte inamicul pentru a-l surprinde.
2. acţiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorce)
1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere aşezată între dispozitivul de aprindere şi încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care serveşte la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru peşti).
7. (cib.) serie de instrucţiuni care permit introducerea unui program.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amplexion, lat. amplexio)
1. îmbrățișare (amoroasă), cuprindere; tratare sumară.