Dictionar

Rezultate secundare (Privi,):

Privilegia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. privilégier)

1. a acorda un privilegiu; a favoriza.


Privilegiat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. privilégié)

1. (cel) care se bucură de un privilegiu.

2. (fig.) înzestrat de la natură cu un talent.


Privilegiativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. it. privilegiativo)

1. care conține sau include un privilegiu.

2. care conferă privilegii.


Privilegiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. privilège, lat. privilegium)

1. drept acordat cuiva de a se bucura de avantaje deosebite.

2. (jur.) drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat la plată înaintea altora.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Acadian, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. acadien)

1. s.n. a doua perioadă a cambrianului.

2. adj. care aparține acadianului, privitor la acadian.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Acvilin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aquilin, lat. aquilinus)

1. care amintește de acvilă.

2. califică un nas fin și curbat ca ciocul de vultur.

3. nas ~ = nas coroiat.

4. privire = privire pătrunzătoare.


Administrativ, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.

2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.

3. care emană de la un organ de administraţie.

4. pe cale = prin organele de administrație.

5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.

6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.

7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.


Admira

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. admirer, lat. admirare)

1. a privi, a preţui cu sentimente de încântare, de mirare şi plăcere.