Dictionar

acvilin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquilin, lat. aquilinus)

1. care amintește de acvilă.
2. califică un nas fin și curbat ca ciocul de vultur.
3. nas ~ = nas coroiat.
4. privire ~ă = privire pătrunzătoare.
 

adresă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adresse)

1. indicație pe scrisori, colete etc. care conține numele și domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituție.
4. dexteritate, îndemânare.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei mașini electronice unde se înregistrează o informație.
 

apofantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apophantique, gr. apophantikos)

1. (log.) care evidențiază existența unui raport printr-o afirmație sau negație cu privire la ceva.
 

argus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argus)

1. (mit.) personaj legendar cu o sută de ochi.
2. (fig.) om cu privire ageră, pătrunzătoare; păzitor vigilent.
3. gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestrițate de numeroase pete rotunde, din arhipelagul Malaysiei.
 

autentifica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. authentifier)

1. (cu privire la acte) a califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a certifica; a legaliza.
2. a verifica autenticitatea unui act sau a unui document.
3. (var.) (înv., reg.) a autentica.
 

bazilisc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. basilisco, gr. basiliskos)

1. (mit.) șarpe, ființă fantastică cu privire ucigătoare.
2. gen de șopârlă din America Centrală cu limba groasă, capul și gâtul scurte, coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară.
3. tun lung folosit pe galere.