Parte de vorbire: vb. tr. (înv. și reg.)
Origine: (din magh. próbálni)
1. a încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative.
2. a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba.
3. a dovedi, a adeveri, a confirma, a proba.
4. a chibzui, a socoti; a presupune.
5. (var.) (înv. și reg.) a prăbălui, (înv. și reg.) a prubului, (înv.) a probolui, (reg.) a prăbăli, (reg.) a prebălui, (reg.) a probăli, (reg.) a probului, (reg.) a prubăli.