Rezultate secundare (Prob.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. probe, lat. probus)
1. cinstit, integru, onest, loial.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. probare)
1. a dovedi, a demonstra (cu probe).
2. a pune la probă; a încerca.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. proba, germ. Porbe)
1. încercare; (examen de) verificare.
2. metodă prin care se constată justețea unui calcul.
4. parte din materialul unei mostre care se supune analizei, spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material.
5. (fot.) copie pozitivă pe hârtie.
6. confirmare, dovadă, mărturie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. probable, lat. probabilis)
1. adj. care pare că este adevărat, întemeiat.
3. adv. după cât se pare, după toate probabilităţile.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. probabiliorismo)
1. orientare etică potrivit căreia din două opinii morale trebuie urmată numai aceea care este mai probabilă; probabilism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. probabilisme)
1. concepție potrivit căreia nu se poate stabili cu certitudine dacă un enunț este adevărat sau nu, ci se poate distinge doar un oarecare grad de probabilitate.
2. caracterul probabil, statistic al fenomenelor și proceselor sociale.
3. principiu moral potrivit căruia atunci când există un conflict între o normă și libertate, o acțiune contra normei este permisă dacă ea se desfășoară conform unei opinii probabile.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)
1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aborder)
1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după germ. absagen)
1. a nu admite, a refuza, a dezaproba.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzept)
1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadenţă.