probitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. probité, lat. probitas)

1. cinste; integritate, onestitate.

improbitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. improbité)

1. lipsă de probitate, necinste.

improb, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. improbe)

1. lipsit de probitate, necinstit.

improbitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. improbité)

1. lipsă de probitate, necinste.

integritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intégrité, lat. integritas)

1. calitatea celui integru; cinste, probitate, onestitate.
2. calitatea de a fi întreg, inact.
3. ~ teritorială = principiu de bază al dreptului internațional care interzice dezmembrarea și încălcarea teritoriului unui stat.

onestitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (onest + -itate, după fr. honnéteté)

1. caracter onest; probitate; integritate; cinste.
2. comportament onest; corectitudine; probitate.

onoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. honor, fr. honneur)

1. integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate.
2. de ~ = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva.
3. renume, faimă, bună reputație.
4. a face ~ cuiva = a onora.
5. considerație, respect, stimă.
6. gardă de ~ = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități; în ~a cuiva (sau a ceva) = spre lauda, spre cinstea cuiva (sau a ceva).
7. cinste, favoare.
8. castitate, pudoare (la femei).