problemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. problème, lat., gr. problema)

1. chestiune teoretică sau practică importantă, care cere o rezolvare.
2. (mat.) chestiune a cărei soluție, dezlegare se poate afla sau trebuie căutată prin calcul.
3. dificultate, lucru greu de înțeles, de explicat sau de rezolvat.

problematic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. problématique)

1. adj. despre care nu se poate spune ceva sigur; îndoielnic, nesigur.
2. (log.; despre judecăți) care anunță un raport posibil între termenii judecății.
3. care constituie o problemă; enigmatic; (p. ext.) suspect.
4. referitor la probleme.
5. s. f. ansamblu de probleme cu privire la același subiect, domeniu etc.; tematică.

problematiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (problemat/ic/ + -iza)

1. a face din orice lucru o problemă; a complica inutil lucrurile.
2. a crea, a formula probleme.
3. a sistematiza pe probleme.

problematizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (problematiza)

1. acțiunea de a problematiza.
2. metodă de învățământ de tip euristic, constând în a crea probleme cu scopul de a declanșa activitatea independentă a elevului sau a studentului, gândirea și efortul personal al acestuia.

pseudoproblemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pseudoproblème)

1. falsă, pretinsă problemă.

supraproblemă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (supra- + problemă)

1. acțiune principală care însoțește mesajul textului dramatic, către care converg ideile și acțiunile secundare; (prin generalizare) idee directoare a unei lucrări artistice; supratemă.

acrostih

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.
2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.

anagramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anagramme)

1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază.
2. cuvântul obținut.
3. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obțin cuvinte, propoziții, fraze cu alt înțeles.

analist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. analyste)

1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.
2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.
3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.
4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.

analogrif

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ana/gramă/ + lo/go/grif)

1. problemă enigmistică, îmbinare între anagramă și logogrif.

antimonoverb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + monoverb)

1. problemă enigmistică în care exprimarea se face printr-un cuvânt ce trebuie transformat în monoverb.

antoverb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anto/nim/ + verb/2/)

1. problemă enigmistică, ce constă în prezentarea unui cuvânt sub forma unui text literar, unei ilustrații, cerând să se afle antonimul acestuia, apoi antonimul cuvântului nou aflat.