Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. prophage)
1. (microbiologie) bacteriofag atenuat care trăiește în simbioză cu o bacterie, putând recăpăta brusc virulență.
2. (virologie) virus al cărui material genetic este integrat în genomul gazdei; provirus.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. profane, lat. profanus)
1. ignorant, neştiutor; (fam.) ageamiu.
2. (om) care nu ţine de religie; laic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. profaner, lat. profanare)
1. a pângări; (p. ext.) a necinsti.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. profanation, lat. profanatio)
1. profanare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. profanateur, lat. profanator)
1. (cel) care profanează.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (pro1- + fascist)
1. favorabil fascismului, care susţine pe fascişti.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asynapse)
1. absenţă a împerecherii cromozomilor omologi, în profaza meiotică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bivalent)
1. (despre elemente chimice) care are valenţa 2; divalent.
2. cu cromozomi omologi asociaţi în perechi în profaza meiotică.
3. (fig.) care are două valori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. blasphemia)
1. defăimare, profanare a ceea ce este considerat sfânt; blasfem.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coprophagie)
1. ingerare de excremente, tulburare gravă la unii bolnavi mintali; scatofagie.
2. însuşire a insectelor coprofage.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromonème)
1. filament cromozomial încolăcit sau spiralat, cu segmente de cromomere, în profaza mitozei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. crossing-over)
1. schimb reciproc de gene între cromatidele cromozomilor omologi, în timpul profazei.