Rezultate secundare (Profesiune,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. profession, lat. professio)
1. activitate cu caracter permanent desfăşurată de cineva în baza unei calificări; meserie, îndeletnicire, ocupaţie.
2. ~ de credinţă = declaraţie publică făcută de cineva asupra principiilor sau convingerilor sale (morale, politice etc.).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)
1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (actor + -ie)
1. arta sau ocupația de a interpreta roluri fictive în piese de teatru, filme sau televiziune; profesiunea de actor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armurerie)
2. fabricare, comerţ de arme.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Advokatur)
1. profesiunea sau munca de avocat; practicare a profesiei de avocat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (califica)
1. acţiunea de a (se) califica; pregătire teoretică şi practică într-o profesiune.
2. etapă eliminatorie într-un concurs, într-o competiţie sportivă.
3. titlu obţinut în urma trecerii unor examene, a unor probe.
4. (jur.) ~a infracţiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte şi încadrarea ei în textul de lege.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cascador + -ie)
2. faptă temerară, de cascador.