Dictionar

profund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. profundus, fr. profond)

1. adânc.
2. greu de pătruns, de cunoscut, de înțeles.
3. (despre glas, ton) grav.
4. intens.
5. absolut, complet.
6. (despre oameni) serios, care judecă cu temei, cu seriozitate.
 

profundamente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (fr. profondément)

1. în mod profund.
2. departe de suprafață, de margini.
3. ajungând la fundul lucrurilor și într-un mod intens.
4. înclinându-se foarte jos.
 

profundare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. profondare)

1. (tehn.) ambutisare a unui obiect în formă de cupă, cu adâncime mare în raport cu diametrul.
 

profundimetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (profund + -metru)

1. aparat pentru indicarea adâncimii (apei).
 

profunditate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. profunditas, it. profundità)

1. calitatea de a fi profund; profunzime.
2. dimensiune verticală măsurată de sus în jos; adâncime.
3. distanță orizontală, lungimea dintre intrare și fund.
4. sugestia unui spațiu tridimensional pe o suprafață.
5. (fig.) calitatea a ceea ce merge la fundul lucrurilor, dincolo de aparențe.
 

profundor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. profondeur)

1. partea mobilă a ampenajului orizontal, care asigură echilibrul și mobilitatea longitudinală a avionului.
 

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
 

acroscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrosclérose)

1. (med.) afecțiune progresivă a pielii localizată la nivelul degetelor, caracterizată prin îngroșarea pielii, a țesuturilor subcutanate și uneori a țesuturilor profunde, care se întăresc, se atrofiază și apoi se ulcerează; sclerodactilie progresivă.
 

acumetrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acoumétrie)

1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.
 

aflicțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affliction, lat. afflictio)

1. durere profundă, de obicei de durată, însoțită de depresie sufletească și cauzată de un eveniment nefericit; pedeapsă directă.
 

alterant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altérant)

1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.
2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.
 

amprenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. empreindre)

1. tr. a lua amprentele cuiva.
2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare.
3. intr. a marca profund.