Dictionar

progres

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. progrès, lat. progressus)

1. dezvoltare ascendentă; trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propăşire.
2. dezvoltare, desăvârşire.
 

progresa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. progresser)

1. a face progrese; a merge înainte, a propăşi.
2. (despre boli) a căpăta amploare, a evolua, a se agrava.
 

progresie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. progression, lat. progressio)

1. (mat.) șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt.
2. ~ aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu o numită rație; ~ geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rație.
3. (muz.) secvență.
 

progresism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. progressisme)

1. doctrină, atitudine politică progresistă.
 

progresist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. progressiste)

1. (cel) care este favorabil progresului, care luptă pentru progres.
 

progresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. progressif)

1. care progresează, care creşte sau se dezvoltă treptat, care exprimă o dezvoltare graduală şi continuă; progredient.
2. impozit ~ = impozit care se stabileşte în cote crescânde pe măsura creşterii venitului, a averii etc.
 

progresivemente

Parte de vorbire:  adv. (franțuzism învechit)  
Etimologie: (fr. progressivement)

1. în mod progresiv; cu o mișcare de progresie; încetul cu încetul.
 

ablactaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreţiei de lapte matern.
 

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablaţiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).
 

academie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.
2. instituţie de învăţământ superior.
 

acropetal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. akropetal, lat. acropetalis)

1. (bot.) care se îndreaptă spre vârf (nervaţie).
2. cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.
3. cu petala ascuţită.
 

acroscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrosclérose)

1. (med.) afecțiune progresivă a pielii localizată la nivelul degetelor, caracterizată prin îngroșarea pielii, a țesuturilor subcutanate și uneori a țesuturilor profunde, care se întăresc, se atrofiază și apoi se ulcerează; sclerodactilie progresivă.
 

adicţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. addiction)

1. dependenţă faţă de un drog, cu tendinţa creşterii progresive a dozelor.