Rezultate principale (Proiect,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Projekt, lat. proiectus, fr. projet)
1. plan de a întreprinde, de a face ceva; intenție.
2. prima redactare, primele idei în legătură cu ceva care urmează să se facă, să fie pus în execuție.
3. lucrare care cuprinde calculele, desenele, instrucțiunile etc. necesare pentru executarea unei construcții, mașini etc.
4. ~ de diplomă = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza căreia studenții institutelor politehnice, institutelor de arhitectură etc. obțin diploma la sfârșitul studiilor.
5. ~ de lege = text provizoriu al unei legi, care urmează să fie supus dezbaterii organului legiuitor (și opiniei publice).
7. desen-~ = desen cu caracter de proiect.
8. (înv.) proget, project, projet.
Rezultate secundare (Proiect,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-projet)
1. proiect sumar conţinând elementele esenţiale, caracteristice ale unei lucrări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contreprojet)
1. proiect pentru verificarea, îmbunătăţirea sau înlocuirea unui proiect anterior.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. projeter)
1. tr. a plănui, a intenționa, a avea de gând.
3. a face o proiecție, a reprezenta schematic un corp pe o suprafață potrivit anumitor reguli.
4. a reproduce pe ecran imaginile înregistrate pe un film (cinematografic).
5. a arunca cu forță un corp; a împrăștia cu presiune un lichid, un material pulverulent.
6. a trimite un fascicul de raze de lumină.
7. tr., refl. a (se) reflecta, a (se) profila, a (se) contura.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Projektant)
1. adj. (mat.) care serveşte la proiecţie.
2. dreaptă ~ă (şi s. f.) = dreaptă care uneşte un punct cu proiecţia sa pe un plan.
3. s. m. f. cel care întocmeşte proiecte (3).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (proiectant + arhitect)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. projection, lat. proiectio)
1. imagine plană a unui obiect din spațiu, potrivit anumitor reguli geometrice; operație prin o asemenea imagine.
2. ~ cartografică = reprezentare a (unei regiuni a) scoarței Pământului pe o hartă.
3. reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor înregistrate pe un film.
4. (psih.) mecanism prin care ființa umană transpune în activitățile sale propria personalitate.
5. (psihan.) mecanism prin care bolnavul atribuie unei alte persoane propriile-i sentimente și motivații.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérodynamicien)
1. specialist în aerodinamică.
2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroprojecteur)
1. aparat de restituţie fotogrammetrică pentru proiectarea spaţială a mai multor fotograme aeriene.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amender)
1. a modifica în vederea îmbunătățirii.
2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăţi prin amendamente (o lege).
3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanţe.
4. (jur.) a modifica, a îmbunătăţi condiţia unei persoane prin reeducare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amendement)
1. îmbunătăţire a unui proiect de lege, a unui tratat etc.; text introdus în acest scop.
2. corectare a anumitor erori sau omisiuni.
3. operaţie de îmbunătăţire a unor însuşiri ale solului, pentru recolte sporite.
4. substanţă care, încorporată solului, îi modifică proprietăţile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empennage)
1. organ de stabilizare şi de comandă din planuri fixe şi mobile, în partea din spate a fuzelajului unui avion.
2. aripioarele unui proiectil, ale unei bombe de avion.
4. dispozitiv al unei giruete care indică direcţia vântului.