prolog 1

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. prologus, fr. prologue)

1. (la romani) actor care recita prologul unei piese de teatru.

prolog 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prologue, lat. prologus, gr. prologos)

1. parte a unei piese de teatru antice în care se expunea subiectul.
2. parte introductivă a unei opere literare, muzicale sau dramatice care prezintă evenimentele ce premerg acţiunea; (p. ext.) introducere, prefaţă.

prologar

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (prolog + -ar)

1. (carte care cuprinde) viețile sfinților; prolog.

liminar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. liminaire, lat. liminaris)

1. (despre un prolog, o notă) pus în fruntea unei cărţi; introductiv.
2. liminal.

prolog 1

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. prologus, fr. prologue)

1. (la romani) actor care recita prologul unei piese de teatru.

pronaos

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pronaos, cf. gr. pro - înainte, naos - templu)

1. partea dinspre ușă a unei biserici; tindă.
2. încăpere a unui templu grec, care servea ca vestibul și era așezată în fața sanctuarului.
3. (neobișnuit) prolog.

prologar

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (prolog + -ar)

1. (carte care cuprinde) viețile sfinților; prolog.