OK
X
prolog 1
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (lat. prologus, fr. prologue)
1.
(la
romani)
actor
care
recita
prologul
unei
piese
de
teatru.
prolog 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prologue, lat. prologus, gr. prologos)
1.
parte
a
unei
piese
de
teatru
antice
în
care
se
expunea
subiectul.
2.
parte
introductivă
a
unei
opere
literare,
muzicale
sau
dramatice
care
prezintă
evenimentele
ce
premerg
acțiunea;
(p.
ext.)
introducere,
prefață.
prologar
Parte de vorbire:
s.n. (înv.)
Etimologie: (prolog + -ar)
1.
(carte
care
cuprinde)
viețile
sfinților;
prolog.
liminar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. liminaire, lat. liminaris)
1.
(despre
un
prolog,
o
notă)
pus
în
fruntea
unei
cărți;
introductiv.
2.
liminal.
prolog 1
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (lat. prologus, fr. prologue)
1.
(la
romani)
actor
care
recita
prologul
unei
piese
de
teatru.
pronaos
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. pronaos, cf. gr. pro - înainte, naos - templu)
1.
partea
dinspre
ușă
a
unei
biserici;
tindă.
2.
încăpere
a
unui
templu
grec,
care
servea
ca
vestibul
și
era
așezată
în
fața
sanctuarului.
3.
(neobișnuit)
prolog.
prologar
Parte de vorbire:
s.n. (înv.)
Etimologie: (prolog + -ar)
1.
(carte
care
cuprinde)
viețile
sfinților;
prolog.