OK
X
pronume
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. pronomen, după fr. pronom)
1.
parte
de
vorbire
flexibilă
care
substituie
un
substantiv.
ablativ
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1.
caz
al
declinării,
specific
anumitor
limbi,
care
exprimă
punctul
de
plecare,
instrumentul,
asocierea,
cauza
etc.
2.
~
absolut
=
construcție
sintactică
în
latină
sau
greacă
cu
rol
de
propoziție
circumstanțială,
dintr-un
substantiv
(sau
pronume)
și
un
participiu
în
ablativ.
caz
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. casus, fr. cas)
1.
împrejurare,
situație,
circumstanță.
2.
~
de
conștiință
=
împrejurare
în
care
cineva
este
silit
să
procedeze
altfel
decât
îi
dictează
conștiința.
3.
a
face
~
de
ceva
=
a
considera
ceva
(exagerând)
foarte
important;
a
face
~
de
cineva
=
a
exagera
calitățile,
meritele
cuiva.
4.
întâmplare,
eveniment,
accident
(petrecut
pe
neprevăzute).
5.
(med.)
individ
care
reprezintă
o
situație
exemplară.
6.
fiecare
dintre
formele
flexionare
prin
care
se
exprimă
diferitele
funcții
sintactice
ale
substantivului,
adjectivului,
articolului,
pronumelui
și
numeralului.
conjunct, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. coniuctus, fr. conjoint)
1.
intim
legat,
strâns
unit.
2.
(gram.)
forme
~e
=
formele
scurte
ale
prezentului
indicativ
persoana
1
sg.
și
3
sg.
și
pl.
ale
verbului
„a
fi”
și
formele
neaccentuate
de
dativ
și
acuzativ
sg.
și
pl.
ale
pronumelui
personal;
(muz)
treaptă
~ă
=
treaptă
care
urmează
alteia
sau
o
precede
imediat
la
interval
de
secundă.
dativ
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. datif, lat. dativus)
1.
caz
al
declinării
care
exprimă
de
obicei
destinația
acțiunii
unui
verb,
având
valoare
de
complement
indirect.
2.
~
etic
=
dativul
unui
pronume
(mi,
ți),
care
indică
persoana
interesată
în
acțiune.
declina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. décliner, lat. declinare)
1.
tr.
a
trece
un
substantiv,
adjectiv,
pronume,
numeral
sau
articol
prin
toate
cazurile
gramaticale.
2.
a
respinge,
a
refuza,
a
contesta,
a
nu-și
asuma
o
sarcină,
o
funcție
etc.
3.
a-și
~
competența
=
a
nu-și
recunoaște
competența
(autoritatea,
capacitatea
de
a
se
pronunța
într-o
problemă);
a-și
~
orice
răspundere
=
a
nu-și
asuma
răspunderea.
4.
a
nu
recunoaște,
a
nu
admite
ceva.
5.
a-și
~
numele,
calitatea
=
a-și
spune
numele,
calitatea;
a
se
prezenta.
6.
intr.
(despre
aștri)
a
coborî
către
asfințit,
a
apune.
7.
(fig.)
a
decădea,
a
fi
în
declin;
a-și
pierde
vigoarea,
importanța.
demonstrativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. démonstratif, lat. demonstrativus)
1.
care
demonstrează,
care
servește
pentru
a
demonstra;
ilustrativ.
2.
pronume
~
=
pronume
care
arată
locul
în
timp
și
spațiu
al
obiectului
față
de
vorbitor;
adjectiv
~
=
adjectiv
care
indică
depărtarea
sau
apropierea
unui
obiect;
articol
~
=
articol
adjectival.
3.
care
manifestă,
care
arată
ostentativ
un
sentiment,
o
atitudine
etc.