Dictionar

 

coproprietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. copropriété)

1. stăpânire în comun a unui bun de către mai multe persoane.
 

improprietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. improprieté)

1. caracter impropriu, necorespunzător; lipsă de proprietate a unui termen.
 
 

abitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habitation, lat. habitatio)

1. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva.
2. (înv.) abitațiune.
3. (var.) habitație.
 

abraziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.
 
 
 

acromatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatisme)

1. proprietate a unui sistem optic de a fi acromatic.
 

actinism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. actinisme)

1. proprietate a radiațiilor de a avea acțiune chimică.
2. acțiunea chimică a radiațiilor.