contrapropunere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contre-proposition)

1. propunere în opoziție cu alta.

amenda (2)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amender)

1. a modifica în vederea îmbunătățirii.
2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăți prin amendamente (o lege).
3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe.
4. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare.

asentiment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assentiment)

1. consimțământ voluntar la propunerea, în acțiunea cuiva; permisiune.
2. a fi în ~ul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva.

avansa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. avancer)

1. intr. a înainta (într-o direcție); a progresa, a se dezvolta.
2. tr. a înainta, a promova într-un grad, într-o funcție superioară.
3. a da cu anticipație (sume de bani).
4. (fig.) a anticipa (o propunere).

concluzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conclusion, lat. conclusio)

1. judecată care rezultă dintr-un șir de constatări sau argumente; încheiere.
2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.
3. (muz.) ultima secțiune din expoziția unei sonate.
4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere.
5. judecată finală a unui silogism.
6. (mat.) parte din enunțul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstrație.
7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.
8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.

contrapropunere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contre-proposition)

1. propunere în opoziție cu alta.

moțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. motion, lat. motio)

1. parte a unui discurs în care se urmărește emoționarea lectorilor sau auditorilor.
2. propunere făcută și adoptată într-o adunare.
3. ~ de cenzură = moțiune dintr-o adunare națională, într-un parlament, care pune în cauză guvernul.
4. (psihan.) proces dinamic prin care se actualizează pulsiunea.
5. procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine și invers, cu ajutorul sufixelor.