Dictionar

prostietate

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (prost + -ietate)

1. stare de înapoiere culturală.
 

enormitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énormité, lat. enormitas)

1. întindere colosală.
2. lucru de necrezut; exagerare.
3. prostie; aberație; absurditate.
 

idioție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idiotie)

1. debilitate mintală congenitală maximă.
2. (fam.) neghiobie, prostie, tâmpenie.
 

imbecilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imbécillité, lat. imbecillitas)

1. deficiență mintală; tâmpenie.
2. comportare, vorbire de imbecil; prostie, inepție.
 

inepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ineptie, lat. ineptia)

1. vorbă, faptă ineptă; prostie; stupiditate; absurditate.
 

opacitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. opacité, lat. opacitas)

1. stare a lucrurilor opace.
2. (fiz.) mărime egală cu raportul dintre intensitatea radiației incidente pe un corp și intensitatea radiației transmise prin acesta.
3. (fig.) incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; prostie, mărginire, îngustime de orizont.
 

perlă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. perle, it. perla, germ. Perle)

1. piatră semiprețioasă, albă și foarte strălucitoare, care se formează între valvele unor scoici; mărgăritar.
2. mică concrețiune calcaroasă care se formează pe planșeul sau pereții unor peșteri.
3. (poet.) dinte foarte alb.
4. ornament din muluri sferice.
5. (med.) formație globuloasă.
6. (fig.) persoană, lucru cu calități excepționale.
7. (ir.) greșeală, prostie rară.
8. (poligr.) perl.