Dictionar

Rezultate principale (Protecţie,):

Protecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. protection, lat. protectio)

1. ocrotire, pază, apărare.

2. ~ a muncii = totalitatea măsurilor tehnico-organizatorice, sanitare etc. menite prevină îmbolnăvirile profesionale și accidentele de muncă.

3. sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă.

4. persoană care acordă acest sprijin.


Rezultate secundare (Protecţie,):

Autoprotecție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autoprotection)

1. protecție pe care și-o asigură singur cineva sau ceva împotriva pericolelor, riscurilor, dăunătorilor etc.

2. reacție automată de protecție la un pericol, risc etc.

3. (domeniul nuclear) protecția regiunilor interne ale unui corp rezultată din absorbția radiațiilor în regiunile externe.


Radioprotecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radioprotection)

1. complex de măsuri pentru apărarea omului şi a naturii de efectele nocive ale radiaţiilor.


Termoprotecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (termo- + protecţie)

1. ansamblu de operaţii şi mijloace tehnice care protejează de efectele încălzirii excesive.


Amuletă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amulette, lat. amuletum)

1. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecţie, vindecare etc.; talisman, fetiş.


Antichimic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antichimique)

1. destinat protecţiei împotriva armei chimice.


Antigrizutos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antigrisouteux)

1. prevăzut cu dispozitive speciale de protecţie contra exploziilor în minele de cărbuni cu emanaţii de grizu.


Armură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armure)

1. îmbrăcăminte de protecţie din plăci de metal şi zale, la războinicii medievali.

2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei ţesături.

3. (muz.) totalitatea sunetelor de alteraţie la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură.


Auspiciu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auspicium, fr. auspice)

1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I).

2. dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor şi cenzorilor).

3. (rar) protecţie.

4. sub ~iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ii = în împrejurări favorabile.


Autoprotector, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (auto- + protector)

1. care se protejează pe sine.

2. care beneficiază de autoprotecție.