Dictionar

proverb

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. proverbe, lat. proverbium)

1. expresie populară succintă, adesea metaforică, cuprinzând o învățătură, o experiență de viață.
2. un fel de propoziție, o maximă exprimată prin puține cuvinte și care a devenit de uz comun.
3. mică piesă de salon din sec. XVII-XIX, jucată fără decor, având ca pretext un proverb.
 

proverbial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. proverbial)

1. referitor la proverb; cu caracter de proverb.
2. de pomină, vestit.
 

adagiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. adagium)

1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentință populară, aforism, apoftegmă, dicton.
 

astrolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. astrologue, lat. astrologus)

1. cel care cunoaște regulile astrologiei, care știe să întocmească o hartă a cerului și să-i dea o interpretare.
2. (locuțiune proverbială) nu este un mare ~ = se spune despre un om care nu este foarte priceput în nicio profesie.
 

dicton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dicton, lat. dictum, sentinţă

1. expresie devenită proverb; maximă.
 

ilustriverb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ilustra + -verb/2/)

1. enigmă inspirată din folclor, reprezentând un proverb, o expresie ilustrată, cu o cheie care redă numărul și poziția fiecărui cuvânt.
 

PAREMIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. parémio-, cf. gr. paroimia „parabolă, proverb”)

1. „maximă, proverb”.
 

paremiografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (paremio- + -grafie2)

1. descriere a proverbelor.