Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. proverbe, lat. proverbium)
1. expresie populară succintă, adesea metaforică, cuprinzând o învăţătură, o experienţă de viaţă.
2. un fel de propoziție, o maximă exprimată prin puține cuvinte și care a devenit de uz comun.
3. mică piesă de salon din sec. XVII-XIX, jucată fără decor, având ca pretext un proverb.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. proverbial)
1. referitor la proverb; cu caracter de proverb.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. adagium)
1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentinţă populară, aforism, apoftegmă, dicton.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. astrologue, lat. astrologus)
1. cel care cunoaște regulile astrologiei, care știe să întocmească o hartă a cerului și să-i dea o interpretare.
2. (locuțiune proverbială) nu este un mare ~ = se spune despre un om care nu este foarte priceput în nicio profesie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dicton, lat. dictum, sentinţă
1. expresie devenită proverb; maximă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ilustra + -verb/2/)
1. enigmă inspirată din folclor, reprezentând un proverb, o expresie ilustrată, cu o cheie care redă numărul şi poziţia fiecărui cuvânt.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. parémio-, cf. gr. paroimia „parabolă, proverb”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (paremio- + -grafie2)