Dictionar

Rezultate secundare (Provizoriu,):

Provizoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. provisorius, fr. provisoire)

1. adj. temporar, vremelnic.

2. nedefinitiv.

3. adv. deocamdată.


Beneficiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beneficium, fr. bénéfice)

1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligaţii.

2. folos, profit, câştig.

3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moştenitor de a accepta condiţionat o succesiune.

4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.

5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.


Campa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. comper)

1. intr. (despre unităţi militare sau turişti) a se instala provizoriu în campament.

2. refl. (fig.) a se ţine într-o atitudine mândră, provocatoare.


Cavalet

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cavalletto)

1. suport pe care se aşază ambarcaţiile sau diferitele obiecte la bordul unei nave ori pe uscat.

2. şipcă de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul plăcii unui planşeu de beton.


Contradig

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-digue)

1. dig provizoriu de consolidare a unui dig principal.


Corectură

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Korrektur, lat. corectura)

1. corectare a greşelilor de culegere în cursul tipăririi unui text.

2. foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greşelile de tipar ce trebuie corectate în tipografie.


Interimar, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. intérimaire)

1. (cel) care exercită provizoriu o funcţie în locul titularului.