Rezultate principale (Provoca,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. provoquer, lat. provocare)
1. a îndemna, a stimula printr-un act de sfidare; a aţâţa, a instiga.
2. a cauza, a determina.
3. a chema la luptă, la o întrecere etc.
Rezultate secundare (Provoca,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. provocant)
1. care provoacă, produce ceva; provocator.
2. care, cu o atitudine sau cu remarci scandaloase, împinge pe cineva să reacționeze; provocator.
3. care caută să excite dorința unui posibil partener; provocator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (provoca)
2. (jur.) aducere a cuiva, prin diverse acţiuni ilicite, într-o stare de tulburare sau emoţie favorabilă comiterii unei infracţiuni.
3. producere artificială a unei boli, a unui avort.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. provocation, lat. provocatio)
1. acțiunea de a provoca și rezultatul ei; provocare.
2. acțiunea de a împinge o persoană prin cuvinte, gesturi etc. să comită o faptă.
3. comportament manifestat prin cuvinte, gesturi, acțiuni provocatoare, care caută să trezească sentimente, reacții, chiar agresive și posibil disproporționate în raport cu acel comportament.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT vomitus excitans; nauseam excitans; emeticus
2. FR nauséeux; nauséabond; provoquant des vomissements
3. EN exciting vomiting; causing nausea
5. RU вызывaющий рвоты
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. provocateur, lat. provocator)
1. I. care provoacă, atacă, întărâtă, excită; care șochează prin impertinență, prin obrăznicie; provocant, ostentativ.
2. care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva.
3. care caută prilej de ceartă; care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite.
4. agent ~ = agent angajat de poliție, sau de altă entitate, pentru a acționa sub acoperire, în scopul de a ademeni sau de a provoca o altă persoană să comită un act ilegal.
5. II. persoană care provoacă, care incită la conflict și la violență.
7. (antonime) conciliator, pacificator.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abortif, lat. abortivus)
1. I. produs înainte de vreme; prematur.
3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.
4. II. produs destinat a provoca avortul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. acanthocephaliasis)
1. boală parazită provocată de acantocefali.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acariose)
1. dermatoză la oameni şi la animale (albine) provocată de acarieni.
2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înţepăturile unor acarieni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinomycose)
1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.
2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.
3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinopathie, cf. gr. aktis „rază” + pathos „boală”)
1. (med.) boală provocată de radiațiile luminoase și ultraviolete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)
1. derapaj al unui automobil ce se deplasează cu viteză, provocat de existenţa unei pelicule de apă între şosea şi pneuri.