Dictionar

Rezultate secundare (Provocator,):

Provocator de vomă; vomitiv

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT vomitus excitans; nauseam excitans; emeticus

2. FR nauséeux; nauséabond; provoquant des vomissements

3. EN exciting vomiting; causing nausea

4. DE Brechreiz erregend

5. RU вызывaющий рвоты

6. HU hánytató; hánytatószer


Provocator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. provocateur, lat. provocator)

1. I. care provoacă, atacă, întărâtă, excită; care șochează prin impertinență, prin obrăznicie; provocant, ostentativ.

2. care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva.

3. care caută prilej de ceartă; care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite.

4. agent ~ = agent angajat de poliție, sau de altă entitate, pentru a acționa sub acoperire, în scopul de a ademeni sau de a provoca o altă persoană comită un act ilegal.

5. II. persoană care provoacă, care incită la conflict și la violență.

6. (var.) provocător.

7. (antonime) conciliator, pacificator.


Agresiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agressif)

1. care săvârşeşte o agresiune; provocator; irascibil.

2. (despre substanţe) care atacă chimic corpurile.


Cauzator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. causateur)

1. care cauzează, pricinuiește, provoacă ceva; pricinuitor, provocator.


Fomentos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fomenteux)

1. care stârnește sau promovează tulburări, rebeliuni et cetera; agitator, provocator.


Incendiator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (incendia + -tor)

1. s. m. f. provocator al unui incediu.

2. (fig.) aţâţător, provocator.

3. s. n. navă mică cu vele cu exploziv, care servea la incendierea navelor inamice, prin abordare.


Instigator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. instigateur, lat. instigator)

1. (cel) care instigă; provocator.


Ostentativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. ostentativ, it. ostentativo)

1. cu ostentaţie; provocator; ostentatoriu.