Dictionar

Rezultate secundare (Public):

Public, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. publicus, fr. public)

1. adj. care privește tot poporul, aparține întregii națiuni.

2. care poate fi folosit de toată lumea.

3. (despre persoane) care ocupă o funcție de stat.

4. care are loc în fața unei adunări de oameni.

5. care vine de la colectivitate, la care participă întreaga colectivitate.

6. s. n. colectivitate mare de oameni; mulțime.

7. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință.


Publica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. publicare)

1. a tipări, a face apară (o carte, un articol etc.).

2. a edita.


Publicabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (publica + -bil)

1. care se poate publica.


Publicamente

Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (fr. publiquement, it. publicamente)

1. în mod public, în văzul tuturor.

2. (var.) publicaminte.

3. (antonim) în privat.


Publican

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. publicanus)

1. (la romani) persoană care strângea impozitele statului.


Publicaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT publicatio

2. FR publication

3. EN publication

4. DE Publikation; Herausgabe; Bekanntmachung

5. RU публикaция; издaние

6. HU publikáció, közlemény


Abjura

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abjurer, lat. abiurare)

1. a renega public o credinţă, o doctrină, o opinie.


Abonament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abonnement)

1. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie.


Acrobat, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acrobate, gr. akrobatos)

1. gimnast în acrobaţie.

2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.

3. (fig.) om lipsit de consecvenţă; cel care caută epateze.


Acta

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. acta)

1. pl. colecţie de documente, registre etc.

2. titlu al unor periodice, colecţii de lucrări ştiinţifice publicate de o societate, de o instituţie.


Acuzator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. accusateur)

1. (cel) care acuză.

2. ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale.


Adjudeca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. adiudicare după fr. adjuger)

1. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitaţii publice.

2. refl. a-şi atribui, a-şi lua ceva.