OK
X
puiag
Parte de vorbire:
s.n. (Transilv.)
Etimologie: (pui + -ag)
1.
podul
grajdului
în
care
se
păstrează
nutrețul
și
recolta.
puian
Parte de vorbire:
s.m. (reg.)
Etimologie: (pui + -an)
1.
puiandru.
2.
cățelandru.
puietură
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (pui + -ătură)
1.
(cu
sens
colectiv)
mulțime
de
copii,
de
odrasle,
de
urmași;
(rar)
puiet.
puigan
Parte de vorbire:
s.m. (reg.)
Etimologie: (pui + -gan)
1.
pui
mare
de
pasăre
sau
de
alt
animal;
puiandru.
puioc
Parte de vorbire:
s.m., s.n. (reg.)
Etimologie: (pui + -oc)
1.
(s.m.)
pui
mai
mare;
pui
de
găină
mai
mare.
2.
(s.n.)
pui
de
animal
mai
mare;
puiandru.
3.
(s.n.)
sertar
mai
mare;
sertăroi.
puiuc
Parte de vorbire:
I. s.m. (pl. -uci) (reg.); II. s.n. (pl. -uri) (reg.)
Etimologie: (pui + -uc)
1.
I.
(pop.)
pui
mic,
puișor.
2.
I.
bob
de
fasole.
3.
I.
iubit,
iubițel.
4.
II.
sertăraș,
sertărel.
alevin
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. alevin)
1.
(ihtiologie)
larvă
de
pește
sau
pui
de
pește
care
depind
de
sacul
vitelin
pentru
hrană.
2.
(pescuit)
pești
mici
folosiți
pentru
a
popula
iazurile
și
râurile.
alevinieră
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alevinière)
1.
iaz
mic
unde
se
cresc
alevini
(pui
sau
larve
de
pește
care
depind
de
sacul
vitelin
pentru
hrana
lor).
angemaht
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Eingemachte)
1.
mâncare
cu
carne
(de
pui
sau
de
miel)
și
cu
sos
alb
de
lămâie.
autorecepare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto1- + recepare)
1.
uscare
a
tulpinii
puieților
din
lipsă
de
lumină
sau
din
altă
cauză
naturală.
calibror, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. calibreur)
1.
adj.
care
calibrează.
2.
s.
n.
instrument
pentru
măsurarea
diametrului
puieților.
3.
aparat
pentru
sortarea
fructelor
după
mărime.
carcasă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carcasse)
1.
cadru,
osatură,
a
unui
aparat
sau
instrument.
2.
totalitatea
oaselor
care
formează
scheletul
unui
animal.
3.
porțiune
dintr-un
animal
jupuit
și
eviscerat,
scheletul
cu
mușchi,
destinat
consumului
public.