Dictionar

Rezultate secundare (Pungă,):

Pungălău

Parte de vorbire: s.n. (reg.)
Origine: (punge + -ălău)

1. unealtă cu vârful ascuțit cu care se fac găuri în opinci; sulă de făcut găuri.

2. (var.) (reg.) pungalău.


Pungaminte

Parte de vorbire: adv. (glumeț)
Origine: (pungă + -amente)

1. din punct de vedere al situației materiale; materialicește.


Pungar

Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (pungă + -ar)

1. persoană care păstra și administra banii unei comunități.


Pungășește

Parte de vorbire: adv.
Origine: (pungaș + -ește)

1. ca pungașii; în felul pungașilor; hoțește, (rar) potlogărește.


Aplacentare

Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. aplacentaires)

1. (zool.) grup de mamifere inferioare lipsite de placentă (astfel de mamifere se dezvoltă într-un ou); metateriene.

2. (NOTĂ) la metateriene (marsupiale) este prezentă o placentă, dar tranzitoriu, iar fătul își finalizează dezvoltarea într-o pungă marsupială.


Ascită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ascite)

1. (med.) acumulare de lichid în cavitatea peritoneală; hidropizie abdominală, (pop.) pungă de apă.


Astringent, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. astringent, lat. astringens)

1. (substanţă, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate; care diminuează secrețiile și tonifică țesuturile.

2. I. care face gura pungă; (înv.) stifos.

3. II. substanță chimică sau vegetală având proprietatea de a strânge țesuturile; stiptic.


Buiotă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. buillotte)

1. pungă sau recipient de cauciuc care se umple cu apă fierbinte și care se pune de obicei într-un pat pentru a-l încălzi; termofor.


Bursă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourse)

1. alocaţie bănească sau întreţinere gratuită acordată de stat, de o instituţie etc. elevilor, studenţilor merituoşi în timpul şcolarizării.

2. formaţie anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos.

3. ~ seroasă = pungă conţinând sinovie, în apropierea articulaţiilor.


Bursiculă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boursicule)

1. (bot.) organ în formă de pungă.