Rezultate secundare (Pungi):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. pungi)
1. (despre gură, buze) strâns și țuguiat, cu aspectul unei pungi; (reg.) pungos.
2. (despre oameni) cu riduri multe, cu obrazul ridat.
3. (reg.; fig.; despre oameni) necăjit.
4. (bot.; despre unele organe) ascuțit la vârf.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cercopithécidés)
1. pl. familie de maimuţe superioare prevăzute cu pungi faringiene, unde ascund hrana, şi coada neprehensilă: cercopitecul, pavianul şi magotul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kyste)
1. tumoare benignă de forma unei pungi plină cu conţinut (semi)lichid.
2. înveliş protector foarte rezistent la unele animale inferioare.
4. celulă globuloasă bogată în substanţe de rezervă, cu funcţia de organ de înmulţire a unor plante inferioare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désaérer)
1. a elimina aerul aflat în materia primă fibroasă la fabricarea hârtiei.
2. a evacua aerul din pungile de aer într-o conductă, într-un rezervor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gingivectomie)
1. rezecţie a pereţilor gingivali ai pungilor parodontale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hygroma)
1. (med.) inflamație a pungilor seroase situate în apropierea articulațiilor sau zonelor de sprijin sau frecare; bursită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parodontométrie)
1. măsurare a pungilor gingivale, a retracţiei şi a mobilităţii dinţilor.