Dictionar

Rezultate principale (Pus):

Pus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. pus)

1. exsudat patologic vâscos care se formează în focarele de infecţie; puroi.


Rezultate secundare (Pus):

Branchipus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. branchipus)

1. crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lăţite şi ochii pedunculaţi, care trăieşte prin bălţi.


Campus

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. campus)

1. ansamblu de clădiri aparţinând uneia sau mai multor instituţii de învăţământ superior în afara oraşelor.


Corpus

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. corpus)

1. culegere, colecţie de date, de texte, inscripţii, legi.

2. garmond.


Eohippus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éohippus)

1. gen fosil de ecvide imparicopitate, cel mai vechi strămoş al calului.


Habeas corpus

Parte de vorbire: loc. s.
Origine: (lat. habeas corpus, să ai corpul /liber/)

1. (în legislaţia unor ţări) drept care garantează libertatea individului, permiţând celui arestat compară în faţa unui magistrat, care urmează decidă asupra legalităţii arestării.


Hippus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hippus)

1. alternare bruscă de contracţie şi dilataţie a pupilei, care se produce independent de lumină.


Abate (2)

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.

2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.

3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).

4. (refl.) a se năpusti (asupra).

5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).

6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.

7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.

8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.

9. (refl.) a cădea.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Aboral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)

1. opus, îndepărtat faţă de gură.

2. care este plasat pe partea opusă gurii.

3. (antonim) adoral.


Acantosferă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acanthosphère)

1. corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.


Acarofobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acarophobie)

1. teamă patologică de molii, de căpuşe.


Acarologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acarologie)

1. disciplină care se ocupă cu studiul căpușelor și acarienilor.