Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. algide, lat. algidus)
2. (despre afecţiuni) care produce o puternică senzaţie de frig.
3. (despre plante) care creşte în locuri reci.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allitération)
1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.
2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.
3. tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambition, lat. ambitio)
1. aspiraţie, dorinţă puternică de onoruri, de parvenire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amphétamine)
1. substanţă sintetică, creată pentru prima dată de chimistul român Lazăr Edeleanu în 1887, cu o puternică acţiune stimulatoare asupra sistemului nervos central; (marcă comercială) benzedrină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angoisse)
1. nelinişte, tulburare cauzată de o teamă puternică fără obiect real, concret, adesea patologică.
2. (fil.) sentimentul înstrăinării omului; conştiinţa condiţiei umane de fiinţă muritoare.
3. (med.) stare provocată de contracţia regiunii epigastrice, însoţită de mari dificultăţi respiratorii şi de tristeţe excesivă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assommer)
1. a ameţi animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică).
2. a inoportuna, a lovi.