Dictionar

Putrid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. putride, lat. putridus)

1. putred; în descompunere.


SAPRO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. sapro-, cf. gr. sapros „putred”)

1. „putrefacţie, putred, poluat”.


Putrezitor, -oare

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (putrezi + -tor)

1. care putrezește ușor; care este supus putrezirii; putrescibil.

2. (prin ext.) care este muritor, efemer.

3. care face putrezească.

4. (antonim) neputrezitor.

5. (var.) (înv.) putreditor.


Putrezeală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (putrezi + -eală)

1. proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrefacție, putrezire.

2. materie organică putredă; putreziciune.

3. stare a unei materii, a unui organism putred; putreziciune.


Putrezitură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (putrezi + -tură)

1. materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacție; putregai, putreziciune.

2. lemn sau plantă putredă; putregai.