Rezultate secundare (Rânduiala;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. débandade)
1. faptul de a se dispersa rapid și în toate direcțiile; neorânduială, dezordine completă; dezorganizare.
2. (antonime) orânduială, rânduială, regrupare, disciplină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (deranja)
2. (fig.) tulburare a liniştii cuiva; incomodare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déranger)
1. tr. a pune în neorânduială; a face dezordine.
2. (fam.) a-şi ~ stomacul = a face indigestie.
3. (fig.) a tulbura, a stingheri, a jena, a incomoda (pe cineva).
4. tr., refl. a (se) deregla, a (se) defecta.
5. refl. a se osteni pentru cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désordre)
1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj.
2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă.
3. (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală.
4. (fig.) confuzie (în idei); incoerenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désordonné)
1. (despre oameni) neglijent, neordonat (în muncă, în gândire, îmbrăcăminte etc.).
2. (despre lucruri; şi adv.) în dezordine, în neorânduială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ecclésiarque)
1. cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios.