rânjitură
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (rânji + -tură)
Etimologie: (rânji + -tură)
1. grimasă de batjocură, de răutate, de prostie etc., care descoperă dinții; rânjire, rânjet.
2. (rar) persoană care rânjește.
3. (reg.) locul dintre pod și osie unde se vâră capătul de la inima carului; crestuș.
4. (înv.) batjocură.
5. (var.) (reg.) rângitură.