OK
X
-CRAT
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. kratos „putere, forță”)
1.
„care
conduce,
care
guvernează”.
acetobutirat
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. acétobutyrate)
1.
(chimie)
un
amestec
de
acetat
și
butirat.
2.
(chimie)
~
de
celuloză
=
ester
mixt
al
celulozei,
la
fabricarea
fibrelor
de
celuloză,
a
lacurilor
etc.
adstrat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adstrat)
1.
totalitatea
elementelor
dintr-o
limbă
străină
care
se
adaugă
unui
idiom
după
constituirea
lui,
ca
rezultat
al
interferenței
lingvistice.
adventiv; imigrat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
adventivus;
advenus;
immigratus
2.
FR
adventif;
immigré;
étranger
3.
EN
adventive;
immigrated
4.
DE
adventiv;
eingeschleppt;
fremd;
später
hinzukommend;
eingewandert;
dazukommend
5.
RU
aдвентивный;
зaносный;
иммиrрировaнный
6.
HU
jövevény,
behurcolt,
bevándorolt
aglomerat
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. agglomérat)
1.
adj.
îngrămădit,
adunat
în
grămadă.
2.
(despre
spații)
suprapopulat,
ticsit.
3.
s.n.
corp
din
aglomerarea
unor
materiale
mărunte.
4.
îngrămădire
de
materiale
vulcanice.
5.
produs
obținut
prin
aglomerarea
minereurilor.
almicantarat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. almicantarat)
1.
cerc
imaginar
de
pe
sfera
cerească
paralel
cu
orizontul,
pe
care
toți
aștrii
au
aceeași
înălțime.
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunța
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiție.
abandonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. abandonnique)
1.
I.
(psihanaliză)
se
spune
despre
un
subiect
(în
special
un
copil)
care
trăiește
cu
frica
de
a
fi
abandonat,
fără
să
existe
neapărat
motive
obiective
care
să
justifice
această
frică.
2.
II.
(psihanaliză)
persoană,
de
obicei
un
copil,
care
trăiește
cu
teama
patologică
de
a
fi
abandonat.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abces
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)
1.
(med.)
colectare
de
puroi
într-un
țesut
sau
organ.
2.
(med.)
colecție
circumscrisă
de
puroi
apărută
în
urma
dezintegrării
țesuturilor
(necroză
tisulară)
sub
acțiunea
unor
agenți
microbieni
sau
parazitari.
3.
~
cald
(sau
acut)
=
~
însoțit
de
durere
cu
caracter
pulsatil
și
febră.
4.
~
rece
=
~
cu
evoluție
îndelungată,
caracterizat
de
absența
inflamației.
5.
~
urinos
=
~
produs
prin
infiltrația
urinei
în
țesutul
celular.
abdomen
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr., lat. abdomen)
1.
(anat.)
cavitatea
viscerală
care
formează
partea
inferioară
a
trunchiului
uman;
cavitate
a
corpului
vertebratelor,
între
torace
și
bazin.
2.
(zool.)
ultimul
segment
al
corpului
la
insecte;
partea
posterioară
a
corpului
unor
nevertebrate
(artropode).