Dictionar

apetiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appétition, lat. appetitio)

1. dorință, râvnă; tendință de a satisface o nevoie.
 

ardoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ardeur, lat. ardor)

1. vivacitate sau vigoare pe care o arată cineva în realizarea unei acțiuni; înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență.
2. (loc. adv.) cu ~ = înflăcărat, cu pasiune.
 

sacerdot

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. sacerdote, lat. sacerdos)

1. membru al castei sacerdotale; persoană care administrează cultul; preot.
2. (prin ext.) persoană care desfășoară o activitate cu deosebită dăruire și râvnă, aproape ca și când ar fi o misiune religioasă.
3. (var. înv.) sacerdote, sațerdot.
 

zel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zèle, lat. zelus)

1. râvnă, sârguință; ardoare.
2. exces de ~ = sârguință exagerată.
 

osârdie

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (sl. usrŭdije)

1. stăruință în executarea unui lucru; ardoare, zel, râvnă, sârguință, străduință.
2. (var.) (înv., reg.) oserdie, usărdie, usârdie, userdie.
 

nepregetare

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (ne- + pregetare)

1. râvnă neobosită; (înv.) nepreget.