Dictionar

granit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. granit)

1. rocă magmatică intruzivă, compactă, foarte dură, din şisturi cristaline de feldspat, cuarţ şi mică, pentru pavaje, ca material de construcţii etc.
 

turanit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. turanit)

1. mineral rar, de culoare verde-măslinie, din cupru şi vanadiu.
 

uranit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. uranite)

1. fosfat şi arseniat hidratat natural de uraniu.
 

agresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agression, lat. aggressio)

1. atac brutal neprovocat.
2. folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu.
 

ambulanţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambulance)

1. formaţie sanitară care dă răniţilor primele ajutoare pe câmpul de luptă.
2. vehicul destinat transportului accidentaţilor şi al bolnavilor în stare gravă.
 

anatexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anatexie)

1. transformare a rocilor din zonele adânci ale scoarţei Pământului în mase compacte de gresie şi granit.
 

autoambulanţă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + ambulanţă)

1. autovehicul carosat și utilat pentru transportul bolnavilor, al accidentaților sau al răniților; autosalvare, autosanitară.
 

autosanitară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + sanitară)

1. automobil închis pentru transportul bolnavilor (răniţilor); autoambulanţă, autosalvare (2).
 

banatit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banatite)

1. rocă magmatică intruzivă, alcătuită din granodiorit, granit etc.