Dictionar

RAPI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. rapum „nap, gulie”)

1. „nap, gulie”.


Răpiciune

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (răpi + -ciune)

1. luare cu forța a unui bun material; răpire.

2. (fig.) obiect luat cu forța.

3. (reg.) om lacom; jăcman.

4. (var.) (reg.) răpăciune.


Rapid, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. rapide, lat. rapidus)

1. adj. (și adv.) care se petrece, se execută cu repeziciune; repede.

2. foarte înclinat, pieptiș.

3. tren ~ (și s. n.) = tren de mare viteză, care oprește numai în stațiile foarte importante.

4. s. n. canal cu pantă accentuată care racordează două înălțimi diferite.

5. sector al unui curs de apă cu pantă foarte accentuată.

6. suprafață puternic înclinată, abruptă; povârniș.

7. (geol.) cataractă.


Rapiditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rapidité, lat. rapiditas)

1. însuşirea a ceea ce este rapid; repeziciune, iuţeală.


Rapieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rapière)

1. spadă cu lama fină şi lungă, folosită în dueluri.


Rapiform

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rapiforme)

1. de forma rădăcinii scurte și pivotante de nap sau gulie; napiform.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Accelera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accélérer, lat. accelerare)

1. tr. a imprima o acceleraţie, a iuţi, a grăbi din ce în ce mai mult.

2. refl. a deveni mai rapid.


Acipenseriforme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acipensériformes)

1. ordin de peşti răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic şi corpul alungit, cu cinci şiruri de plăci osoase: sturionii.


Acipenserizi

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acipénseridés)

1. (ihtiologie) ordin sau familie de pești răpitori, cu schelet cartilaginos, cu capul conic și corpul alungit, cu cinci șiruri de plăci osoase; sturioni.


Acrochinezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrokinésie)

1. mobilitate deosebită, ca amploare şi rapiditate a extremităţilor.