Rezultate secundare (Răsări,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achronique)
1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aurore, lat. aurora)
1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi.
2. ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopţii, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roşie.
3. (fig.) început al unei alte epoci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crépuscule, lat. crepusculum)
1. lumină difuză care se răspândeşte după apusul Soarelui sau înainte de răsăritul lui.
2. (fig.) declin, decădere, sfârşit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diapason)
1. mic instrument de oţel în formă de U, care, vibrând, produce un singur sunet pur (la), etalon pentru acordare sau pentru a se „da tonul”.
2. a fi la acelaşi ~ cu cineva = a fi la aceeaşi dispoziţie, în aceeaşi stare sufletească cu cineva.
3. ambitus.
4. model-tip de haşuri la standardizarea trasării grosimii haşurilor.
5. (tehn.) ~ de dimensiuni = interval dintre valorile maxime şi minime ale dimensiunilor unor piese standardizate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eparchie, gr. eparkhia)
1. circumscripţie administrativă în Imperiul Roman de Răsărit.
2. subdiviziune a diecezei în biserica bizantină, condusă de un episcop; episcopie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. est)
1. punct cardinal în partea unde răsare soarele; răsărit, orient.