Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitaţiia)
1. mişcare prelungită; clătinare.
2. stare de nelinişte, de tulburare, de enervare.
Parte de vorbire: s.m.pl.
Origine: (fr., engl. boxers)
1. poreclă dată de europeni chinezilor participanţi la răscoala din 1899-1901.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. concitatio)
1. excitaţie.
2. răscoală, tulburare, nelinişte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désordre)
1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj.
2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă.
3. (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală.
4. (fig.) confuzie (în idei); incoerenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insurgence)
1. insurecţie; răscoală, revoltă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. révolte)
1. indignare.
2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire.