Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. cimbalo, fr. cymbale)
1. vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; chimval.
2. instrument muzical de percuție, alcătuit din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, producând un sunet strident, răsunător; cinel.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éclatant)
1. strălucitor, impresionant, răsunător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. résonnant)
1. (fiz.) susceptibil de a intra în rezonanţă.
2. răsunător, sonor.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. sonore, lat. sonorus)
2. care are un sunet frumos, plăcut; răsunător, plin, puternic.
3. care propagă, amplifică sunetele.
4. (despre consoane) care se produce prin vibrarea coardelor vocale.
5. (despre filme) însoțit de vorbire și de muzică.
6. s. n. partea sonoră a unui film.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vui + -tor)
1. (despre ape) care produce un zgomot puternic și prelung; mugitor, vâjâitor.
2. (despre un spațiu, un loc etc.) în care se împrăștie sau se produc zgomote puternice și prelungi; răsunător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (zgomot + -os)
1. care are mare răsunet; care face vâlvă.
2. care este gălăgios, tumultuos.
3. care este plin de zgomot, de gălăgie.
4. care face (mult) zgomot; răsunător.
5. (fig.) care este agitat, frământat.