Dictionar

erezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hérésie, lat. haeresis)

1. concepție, opinie religioasă, filozofică sau politică contrară dogmelor, principiilor esențiale ale unei doctrine oficiale.
2. (fig.) rătăcire, abatere, greșeală, eroare.
 

vagație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. vagatio)

1. actul de a rătăci; rătăcire.
2. depărtare de la cursul așteptat sau obișnuit; viață rătăcitoare.
 

orbecăire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. orbecăi)

1. faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare.
2. (var.) (reg.) orbăcăire.
 

zăluzie

Parte de vorbire:  s.f. (înv., reg.)  
Etimologie: (zălud + -ie)

1. rătăcire a minții; prostie, nebunie.
2. (prin ext.) stare în care se află cel zăpăcit; zăpăceală.