Rezultate secundare (Rătăcire,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hérésie, lat. haeresis)
1. concepţie, opinie religioasă, filozofică sau politică contrară dogmelor, principiilor esenţiale ale unei doctrine oficiale.
2. (fig.) rătăcire, abatere, greşeală, eroare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. vagatio)
1. actul de a rătăci; rătăcire.
2. depărtare de la cursul așteptat sau obișnuit; viață rătăcitoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. orbecăi)
1. faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare.
Parte de vorbire: s.f. (înv., reg.)
Origine: (zălud + -ie)
1. rătăcire a minții; prostie, nebunie.
2. (prin ext.) stare în care se află cel zăpăcit; zăpăceală.